clavecin
English edit
Etymology edit
Borrowed from French clavecin.
Noun edit
clavecin (plural clavecins)
French edit
Etymology edit
From Medieval Latin clāvicymbalum (compare Italian clavicembalo), from clāvis (“key”) + cymbalum (“dulcimer, cymbal”).
Pronunciation edit
Noun edit
clavecin m (plural clavecins)
- (music) harpsichord (musical instrument)
Derived terms edit
Descendants edit
- → Catalan: clavecí
Further reading edit
- “clavecin”, in Trésor de la langue française informatisé [Digitized Treasury of the French Language], 2012.
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French clavecin.
Pronunciation edit
Noun edit
clavecin n (plural clavecine)
Declension edit
Declension of clavecin
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) clavecin | clavecinul | (niște) clavecine | clavecinele |
genitive/dative | (unui) clavecin | clavecinului | (unor) clavecine | clavecinelor |
vocative | clavecinule | clavecinelor |
Further reading edit
- clavecin in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)