clopoți

Romanian

Etymology

From clopot +‎ -i.

Verb

a clopoți (third-person singular present clopoțește, past participle clopoțit) 4th conj.

1. to ring a bell

Conjugation

    conjugation of clopoți (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a clopoți
gerund			clopoțind
past participle			clopoțit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	clopoțesc	clopoțești	clopoțește	clopoțim	clopoțiți	clopoțesc
	imperfect	clopoțeam	clopoțeai	clopoțea	clopoțeam	clopoțeați	clopoțeau
	simple perfect	clopoții	clopoțiși	clopoți	clopoțirăm	clopoțirăți	clopoțiră
	pluperfect	clopoțisem	clopoțiseși	clopoțise	clopoțiserăm	clopoțiserăți	clopoțiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să clopoțesc	să clopoțești	să clopoțească	să clopoțim	să clopoțiți	să clopoțească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		clopoțește			clopoțiți
	negative		nu clopoți			nu clopoțiți