cobalta

Latin

Noun

cōbalta

1. nominative/accusative/vocative plural of cōbaltum

Romanian

Etymology

From cobalt +‎ -a.

Verb

a cobalta (third-person singular present cobaltează, past participle cobaltat) 1st conj.

1. to cover with cobalt

Conjugation

    conjugation of cobalta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a cobalta
gerund			cobaltând
past participle			cobaltat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	cobaltez	cobaltezi	cobaltează	cobaltăm	cobaltați	cobaltează
	imperfect	cobaltam	cobaltai	cobalta	cobaltam	cobaltați	cobaltau
	simple perfect	cobaltai	cobaltași	cobaltă	cobaltarăm	cobaltarăți	cobaltară
	pluperfect	cobaltasem	cobaltaseși	cobaltase	cobaltaserăm	cobaltaserăți	cobaltaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să cobaltez	să cobaltezi	să cobalteze	să cobaltăm	să cobaltați	să cobalteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		cobaltează			cobaltați
	negative		nu cobalta			nu cobaltați