compătimitor

Romanian

Etymology

From compătimi +‎ -tor.

Adjective

compătimitor m or n (feminine singular compătimitoare, masculine plural compătimitori, feminine and neuter plural compătimitoare)

1. sympathetic

Declension

Declension of compătimitor

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	compătimitor		compătimitoare	compătimitori	compătimitoare
	definite	compătimitorul		compătimitoarea	compătimitorii	compătimitoarele
genitive/ dative	indefinite	compătimitor		compătimitoare	compătimitori	compătimitoare
	definite	compătimitorului		compătimitoarei	compătimitorilor	compătimitoarelor