conjurațiune

Romanian

Etymology

From conjura +‎ -țiune.

Noun

conjurațiune f (plural conjurațiuni)

1. Alternative form of conjurație

Declension

Declension of conjurațiune

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) conjurațiune	conjurațiunea	(niște) conjurațiuni	conjurațiunile
genitive/dative	(unei) conjurațiuni	conjurațiunii	(unor) conjurațiuni	conjurațiunilor
vocative	conjurațiune, conjurațiuneo		conjurațiunilor