contura

Romanian

Etymology

From contur +‎ -a.

Verb

a contura (third-person singular present conturează, past participle conturat) 1st conj.

1. to outline

Conjugation

    conjugation of contura (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a contura
gerund			conturând
past participle			conturat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	conturez	conturezi	conturează	conturăm	conturați	conturează
	imperfect	conturam	conturai	contura	conturam	conturați	conturau
	simple perfect	conturai	conturași	contură	conturarăm	conturarăți	conturară
	pluperfect	conturasem	conturaseși	conturase	conturaserăm	conturaserăți	conturaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să conturez	să conturezi	să contureze	să conturăm	să conturați	să contureze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		conturează			conturați
	negative		nu contura			nu conturați