copleși

Romanian

Etymology

Unknown. Possibly from a Vulgar Latin frequentative root *complexīre, from Latin complexus, or simply an expressive creation.

Pronunciation

• IPA^(key): [ko.pleˈʃi]

Verb

a copleși (third-person singular present copleșește, past participle copleșit) 4th conj.

1. to overwhelm
2. to weigh down, suffocate

Conjugation

    conjugation of copleși (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a copleși
gerund			copleșind
past participle			copleșit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	copleșesc	copleșești	copleșește	copleșim	copleșiți	copleșesc
	imperfect	copleșeam	copleșeai	copleșea	copleșeam	copleșeați	copleșeau
	simple perfect	copleșii	copleșiși	copleși	copleșirăm	copleșirăți	copleșiră
	pluperfect	copleșisem	copleșiseși	copleșise	copleșiserăm	copleșiserăți	copleșiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să copleșesc	să copleșești	să copleșească	să copleșim	să copleșiți	să copleșească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		copleșește			copleșiți
	negative		nu copleși			nu copleșiți

See also

• cofleși
• cotropi
• comânji