corecta

Romanian

Etymology

From corect.

Verb

a corecta (third-person singular present corectează, past participle corectat) 1st conj.

1. to correct, rectify

Conjugation

    conjugation of corecta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a corecta
gerund			corectând
past participle			corectat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	corectez	corectezi	corectează	corectăm	corectați	corectează
	imperfect	corectam	corectai	corecta	corectam	corectați	corectau
	simple perfect	corectai	corectași	corectă	corectarăm	corectarăți	corectară
	pluperfect	corectasem	corectaseși	corectase	corectaserăm	corectaserăți	corectaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să corectez	să corectezi	să corecteze	să corectăm	să corectați	să corecteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		corectează			corectați
	negative		nu corecta			nu corectați

Related terms

• corecție
• corija