crunta

Romanian

Etymology

Latin cruentare (to make bloody; to stain with blood).

Verb

a crunta (third-person singular present cruntează, past participle cruntat) 1st conj.

1. to frown
2. (obsolete) to make bloody; to stain with blood
   • 1878, Nicolae Bălcescu, “Unitatea_națională”, in Românii supt Mihai-Voievod Viteazul:

     [...] trimise îndată porunci strașnice în toate părțile crăiei, spre a se purta, pre obicei, în tot locul o sabie cruntată în sânge [...]

     [...] he at once dispatched strict orders in all the kingdom to display in all places, as is the custom, a sword soaked in blood [...]

Conjugation

    conjugation of crunta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a crunta
gerund			cruntând
past participle			cruntat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	cruntez	cruntezi	cruntează	cruntăm	cruntați	cruntează
	imperfect	cruntam	cruntai	crunta	cruntam	cruntați	cruntau
	simple perfect	cruntai	cruntași	cruntă	cruntarăm	cruntarăți	cruntară
	pluperfect	cruntasem	cruntaseși	cruntase	cruntaserăm	cruntaserăți	cruntaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să cruntez	să cruntezi	să crunteze	să cruntăm	să cruntați	să crunteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		cruntează			cruntați
	negative		nu crunta			nu cruntați

Related terms

• crunt
• încrunta

References

• crunta in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)