cuceritură

Romanian

Etymology

From cuceri +‎ -ură.

Noun

cuceritură f (plural cucerituri)

1. (obsolete) conquest

Declension

Declension of cuceritură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) cuceritură	cuceritura	(niște) cucerituri	cuceriturile
genitive/dative	(unei) cucerituri	cuceriturii	(unor) cucerituri	cuceriturilor
vocative	cuceritură, cucerituro		cuceriturilor

References

• cuceritură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN