cupra

See also: Cupra and çupra

Latin

Noun

cupra

1. nominative/accusative/vocative plural of cuprum

Romanian

Etymology

From cupru.

Verb

a cupra (third-person singular present cuprează, past participle cuprat) 1st conj.

1. to copper

Conjugation

    conjugation of cupra (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a cupra
gerund			cuprând
past participle			cuprat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	cuprez	cuprezi	cuprează	cuprăm	cuprați	cuprează
	imperfect	cupram	cuprai	cupra	cupram	cuprați	cuprau
	simple perfect	cuprai	cuprași	cupră	cuprarăm	cuprarăți	cuprară
	pluperfect	cuprasem	cupraseși	cuprase	cupraserăm	cupraserăți	cupraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să cuprez	să cuprezi	să cupreze	să cuprăm	să cuprați	să cupreze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		cuprează			cuprați
	negative		nu cupra			nu cuprați