dăinuitor

Romanian

Etymology

From dăinui +‎ -tor.

Adjective

dăinuitor m or n (feminine singular dăinuitoare, masculine plural dăinuitori, feminine and neuter plural dăinuitoare)

1. lasting

Declension

Declension of dăinuitor

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	dăinuitor		dăinuitoare	dăinuitori	dăinuitoare
	definite	dăinuitorul		dăinuitoarea	dăinuitorii	dăinuitoarele
genitive/ dative	indefinite	dăinuitor		dăinuitoare	dăinuitori	dăinuitoare
	definite	dăinuitorului		dăinuitoarei	dăinuitorilor	dăinuitoarelor