dăinuitor
Romanian edit
Etymology edit
Adjective edit
dăinuitor m or n (feminine singular dăinuitoare, masculine plural dăinuitori, feminine and neuter plural dăinuitoare)
Declension edit
Declension of dăinuitor
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | dăinuitor | dăinuitoare | dăinuitori | dăinuitoare | ||
| definite | dăinuitorul | dăinuitoarea | dăinuitorii | dăinuitoarele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | dăinuitor | dăinuitoare | dăinuitori | dăinuitoare | ||
| definite | dăinuitorului | dăinuitoarei | dăinuitorilor | dăinuitoarelor | |||