dăltuitor

Romanian

Etymology

From dăltui +‎ -tor.

Noun

dăltuitor m (plural dăltuitori)

1. chiseler

Declension

Declension of dăltuitor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) dăltuitor	dăltuitorul	(niște) dăltuitori	dăltuitorii
genitive/dative	(unui) dăltuitor	dăltuitorului	(unor) dăltuitori	dăltuitorilor
vocative	dăltuitorule		dăltuitorilor