decență

Romanian

Etymology

Borrowed from French décence.

Noun

decență f (uncountable)

1. decency, seemliness

Declension

declension of decență (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) decență	decența
genitive/dative	(unei) decențe	decenței
vocative	decență, decențo

Related terms

• decent