decepționa

Romanian

Etymology

From decepție +‎ -ona.

Verb

a decepționa (third-person singular present decepționează, past participle decepționat) 1st conj.

1. to disappoint

Conjugation

    conjugation of decepționa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a decepționa
gerund			decepționând
past participle			decepționat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	decepționez	decepționezi	decepționează	decepționăm	decepționați	decepționează
	imperfect	decepționam	decepționai	decepționa	decepționam	decepționați	decepționau
	simple perfect	decepționai	decepționași	decepționă	decepționarăm	decepționarăți	decepționară
	pluperfect	decepționasem	decepționaseși	decepționase	decepționaserăm	decepționaserăți	decepționaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să decepționez	să decepționezi	să decepționeze	să decepționăm	să decepționați	să decepționeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		decepționează			decepționați
	negative		nu decepționa			nu decepționați