deconcerta
Romanian
editEtymology
editBorrowed from French déconcerter.
Verb
edita deconcerta (third-person singular present deconcertează, past participle deconcertat) 1st conj.
- to disconcert
Conjugation
edit conjugation of deconcerta (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a deconcerta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | deconcertând | ||||||
| past participle | deconcertat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | deconcertez | deconcertezi | deconcertează | deconcertăm | deconcertați | deconcertează | |
| imperfect | deconcertam | deconcertai | deconcerta | deconcertam | deconcertați | deconcertau | |
| simple perfect | deconcertai | deconcertași | deconcertă | deconcertarăm | deconcertarăți | deconcertară | |
| pluperfect | deconcertasem | deconcertaseși | deconcertase | deconcertaserăm | deconcertaserăți | deconcertaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să deconcertez | să deconcertezi | să deconcerteze | să deconcertăm | să deconcertați | să deconcerteze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | deconcertează | deconcertați | |||||
| negative | nu deconcerta | nu deconcertați | |||||