degermina

Romanian

Etymology

From de- +‎ germina.

Verb

a degermina (third-person singular present degerminează, past participle degerminat) 1st conj.

1. to degerm

Conjugation

    conjugation of degermina (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a degermina
gerund			degerminând
past participle			degerminat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	degerminez	degerminezi	degerminează	degerminăm	degerminați	degerminează
	imperfect	degerminam	degerminai	degermina	degerminam	degerminați	degerminau
	simple perfect	degerminai	degerminași	degermină	degerminarăm	degerminarăți	degerminară
	pluperfect	degerminasem	degerminaseși	degerminase	degerminaserăm	degerminaserăți	degerminaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să degerminez	să degerminezi	să degermineze	să degerminăm	să degerminați	să degermineze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		degerminează			degerminați
	negative		nu degermina			nu degerminați