germina

See also: germiná

English

Noun

germina

1. plural of germen

Anagrams

• Germain, germain, mangier, mearing, reaming

Italian

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈd͡ʒɛr.mi.na/
• Rhymes: -ɛrmina
• Hyphenation: gèr‧mi‧na

Verb

germina

1. inflection of germinare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Anagrams

• germani, margine, meringa, mingerà, negarmi

Latin

Verb

germinā

1. second-person singular present active imperative of germinō

Portuguese

Verb

germina

1. inflection of germinar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin germinare.

Verb

a germina (third-person singular present germinează, past participle germinat) 1st conj.

1. to germinate

Conjugation

    conjugation of germina (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a germina
gerund			germinând
past participle			germinat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	germinez	germinezi	germinează	germinăm	germinați	germinează
	imperfect	germinam	germinai	germina	germinam	germinați	germinau
	simple perfect	germinai	germinași	germină	germinarăm	germinarăți	germinară
	pluperfect	germinasem	germinaseși	germinase	germinaserăm	germinaserăți	germinaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să germinez	să germinezi	să germineze	să germinăm	să germinați	să germineze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		germinează			germinați
	negative		nu germina			nu germinați

Spanish

Pronunciation

• IPA^(key): /xeɾˈmina/ [xeɾˈmi.na]
• Rhymes: -ina
• Syllabification: ger‧mi‧na

Verb

germina

1. inflection of germinar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative