delincvent

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin delinquens.

Noun

delincvent m (plural delincvenți)

1. delinquent

Declension

Declension of delincvent

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) delincvent	delincventul	(niște) delincvenți	delincvenții
genitive/dative	(unui) delincvent	delincventului	(unor) delincvenți	delincvenților
vocative	delincventule		delincvenților