demisiona

Romanian

Etymology

Borrowed from French démissionner.

Verb

a demisiona (third-person singular present demisionează, past participle demisionat) 1st conj.

1. to resign

Conjugation

    conjugation of demisiona (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a demisiona
gerund			demisionând
past participle			demisionat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	demisionez	demisionezi	demisionează	demisionăm	demisionați	demisionează
	imperfect	demisionam	demisionai	demisiona	demisionam	demisionați	demisionau
	simple perfect	demisionai	demisionași	demisionă	demisionarăm	demisionarăți	demisionară
	pluperfect	demisionasem	demisionaseși	demisionase	demisionaserăm	demisionaserăți	demisionaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să demisionez	să demisionezi	să demisioneze	să demisionăm	să demisionați	să demisioneze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		demisionează			demisionați
	negative		nu demisiona			nu demisionați