denisipa
Romanian
editEtymology
editVerb
edita denisipa (third-person singular present denisipează, past participle denisipat) 1st conj.
Conjugation
edit conjugation of denisipa (first conjugation, -ez- infix)
infinitive | a denisipa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | denisipând | ||||||
past participle | denisipat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | denisipez | denisipezi | denisipează | denisipăm | denisipați | denisipează | |
imperfect | denisipam | denisipai | denisipa | denisipam | denisipați | denisipau | |
simple perfect | denisipai | denisipași | denisipă | denisiparăm | denisiparăți | denisipară | |
pluperfect | denisipasem | denisipaseși | denisipase | denisipaserăm | denisipaserăți | denisipaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să denisipez | să denisipezi | să denisipeze | să denisipăm | să denisipați | să denisipeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | denisipează | denisipați | |||||
negative | nu denisipa | nu denisipați |