derapa

See also: dérapa

Italian

Verb

derapa

1. inflection of derapare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French déraper.

Verb

a derapa (third-person singular present derapează, past participle derapat) 1st conj.

1. to skid

Conjugation

    conjugation of derapa (first conjugation, no infix)

infinitive			a derapa
gerund			derapând
past participle			derapat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	derap	derapi	derapă	derapăm	derapați	derapă
	imperfect	derapam	derapai	derapa	derapam	derapați	derapau
	simple perfect	derapai	derapași	derapă	deraparăm	deraparăți	derapară
	pluperfect	derapasem	derapaseși	derapase	derapaserăm	derapaserăți	derapaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să derap	să derapi	să derape	să derapăm	să derapați	să derape
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		derapă			derapați
	negative		nu derapa			nu derapați