descălța

Romanian

Etymology

Inherited from Late Latin discalceāre, present active infinitive of discalceō, from Latin dis- + calceō.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a descălța (third-person singular present descalță, past participle descălțat) 1st conj.

1. to take off or remove a shoe
2. (reflexive) to remove one's shoes

Conjugation

    conjugation of descălța (first conjugation, no infix)

infinitive			a descălța
gerund			descălțând
past participle			descălțat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	descalț	descalți	descalță	descălțăm	descălțați	descalță
	imperfect	descălțam	descălțai	descălța	descălțam	descălțați	descălțau
	simple perfect	descălțai	descălțași	descălță	descălțarăm	descălțarăți	descălțară
	pluperfect	descălțasem	descălțaseși	descălțase	descălțaserăm	descălțaserăți	descălțaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să descalț	să descalți	să descalțe	să descălțăm	să descălțați	să descalțe
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		descalță			descălțați
	negative		nu descălța			nu descălțați

Antonyms

• încălța

Derived terms

• descălțare

Related terms

• desculț