descăpățânat

Romanian

Etymology

Past participle of descăpățâna.

Adjective

descăpățânat m or n (feminine singular descăpățânată, masculine plural descăpățânați, feminine and neuter plural descăpățânate)

1. beheaded

Declension

Declension of descăpățânat

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	descăpățânat		descăpățânată	descăpățânați	descăpățânate
	definite	descăpățânatul		descăpățânata	descăpățânații	descăpățânatele
genitive/ dative	indefinite	descăpățânat		descăpățânate	descăpățânați	descăpățânate
	definite	descăpățânatului		descăpățânatei	descăpățânaților	descăpățânatelor

Verb

descăpățânat (past participle of descăpățâna)

1. past participle of descăpățâna

References

• descăpățânat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN