descăpățâna

Romanian

Etymology

From des- +‎ căpățână.

Verb

a descăpățâna (third-person singular present descăpățânează, past participle descăpățânat) 1st conj.

1. to decapitate

Conjugation

    conjugation of descăpățâna (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a descăpățâna
gerund			descăpățânând
past participle			descăpățânat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	descăpățânez	descăpățânezi	descăpățânează	descăpățânăm	descăpățânați	descăpățânează
	imperfect	descăpățânam	descăpățânai	descăpățâna	descăpățânam	descăpățânați	descăpățânau
	simple perfect	descăpățânai	descăpățânași	descăpățână	descăpățânarăm	descăpățânarăți	descăpățânară
	pluperfect	descăpățânasem	descăpățânaseși	descăpățânase	descăpățânaserăm	descăpățânaserăți	descăpățânaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să descăpățânez	să descăpățânezi	să descăpățâneze	să descăpățânăm	să descăpățânați	să descăpățâneze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		descăpățânează			descăpățânați
	negative		nu descăpățâna			nu descăpățânați