descheia

Romanian

Etymology

Inherited from Vulgar Latin root *disclāvāre or *disclāviāre (probably influenced by încheia or cheie), from Late Latin clāvāre, present active infinitive of clāvō, from Latin clāvus. Compare Aromanian dishcljiedz, dishcljiari; cf. also Friulian disclavâ, French déclouer.

Verb

a descheia (third-person singular present descheie, past participle descheiat) 1st conj.

1. to unfasten, unbutton, undo

   Antonym: încheia

Conjugation

    conjugation of descheia (first conjugation, no infix)

infinitive			a descheia
gerund			descheind
past participle			descheiat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	deschei	deschei	descheie	descheiem	descheiați	descheie
	imperfect	descheiam	descheiai	descheia	descheiam	descheiați	descheiau
	simple perfect	descheiai	descheiași	descheie	descheiarăm	descheiarăți	descheiară
	pluperfect	descheiasem	descheiaseși	descheiase	descheiaserăm	descheiaserăți	descheiaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să deschei	să deschei	să descheie	să descheiem	să descheiați	să descheie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		descheie			descheiați
	negative		nu descheia			nu descheiați

Derived terms

• descheiere

Related terms

• cheie