descleșta

Romanian

Etymology

From des- +‎ încleșta.

Verb

a descleșta (third-person singular present descleștează, past participle descleștat) 1st conj.

1. unclench

Conjugation

    conjugation of descleșta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a descleșta
gerund			descleștând
past participle			descleștat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	descleștez	descleștezi	descleștează	descleștăm	descleștați	descleștează
	imperfect	descleștam	descleștai	descleșta	descleștam	descleștați	descleștau
	simple perfect	descleștai	descleștași	descleștă	descleștarăm	descleștarăți	descleștară
	pluperfect	descleștasem	descleștaseși	descleștase	descleștaserăm	descleștaserăți	descleștaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să descleștez	să descleștezi	să descleșteze	să descleștăm	să descleștați	să descleșteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		descleștează			descleștați
	negative		nu descleșta			nu descleștați