desfăca

See also: desfaça

Romanian

Etymology

Unknown. One proposed etymology was a Vulgar Latin *disfabicāre. It is more likely linked to or derived from Romanian înșfăca. Cf. also Aromanian dizvoc, dizvucari (“tear to shreds, delapidate, wreck”), which may or may not be related. See also the rare and dialectal Romanian dezvoca, which may be a variant of this word, and see also dehoca.

Verb

a desfăca (third-person singular present desfacă, past participle desfăcat) 1st conj.

1. to shell, husk, shuck

   Synonym: dezghioca

Conjugation

    conjugation of desfăca (first conjugation, no infix)

infinitive			a desfăca
gerund			desfăcând
past participle			desfăcat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	desfac	desfaci	desfacă	desfăcăm	desfăcați	desfacă
	imperfect	desfăcam	desfăcai	desfăca	desfăcam	desfăcați	desfăcau
	simple perfect	desfăcai	desfăcași	desfăcă	desfăcarăm	desfăcarăți	desfăcară
	pluperfect	desfăcasem	desfăcaseși	desfăcase	desfăcaserăm	desfăcaserăți	desfăcaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să desfac	să desfaci	să desface	să desfăcăm	să desfăcați	să desface
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		desfacă			desfăcați
	negative		nu desfăca			nu desfăcați

See also

• desface