desființător
Romanian edit
Etymology edit
Adjective edit
desființător m or n (feminine singular desființătoare, masculine plural desființători, feminine and neuter plural desființătoare)
Declension edit
Declension of desființător
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | desființător | desființătoare | desființători | desființătoare | ||
| definite | desființătorul | desființătoarea | desființătorii | desființătoarele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | desființător | desființătoare | desființători | desființătoare | ||
| definite | desființătorului | desființătoarei | desființătorilor | desființătoarelor | |||
Noun edit
desființător m (plural desființători)
Declension edit
Declension of desființător
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) desființător | desființătorul | (niște) desființători | desființătorii |
| genitive/dative | (unui) desființător | desființătorului | (unor) desființători | desființătorilor |
| vocative | desființătorule | desființătorilor | ||
References edit
- desființător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN