desființa

Romanian

Etymology

From des- +‎ înființa.

Verb

a desființa (third-person singular present desființează, past participle desființat) 1st conj.

1. to abolish

Conjugation

    conjugation of desființa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a desființa
gerund			desființând
past participle			desființat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	desființez	desființezi	desființează	desființăm	desființați	desființează
	imperfect	desființam	desființai	desființa	desființam	desființați	desființau
	simple perfect	desființai	desființași	desființă	desființarăm	desființarăți	desființară
	pluperfect	desființasem	desființaseși	desființase	desființaserăm	desființaserăți	desființaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să desființez	să desființezi	să desființeze	să desființăm	să desființați	să desființeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		desființează			desființați
	negative		nu desființa			nu desființați