desista

See also: désista

Italian

Verb

desista

1. inflection of desistere:
   1. first/second/third-person singular present subjunctive
   2. third-person singular imperative

Anagrams

• detassi, disseta, distesa, sadiste, sedasti

Portuguese

Verb

desista

1. inflection of desistir:
   1. first/third-person singular present subjunctive
   2. third-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French désister.

Verb

a desista (third-person singular present desistează, past participle desistat) 1st conj.

1. to desist

Conjugation

    conjugation of desista (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a desista
gerund			desistând
past participle			desistat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	desistez	desistezi	desistează	desistăm	desistați	desistează
	imperfect	desistam	desistai	desista	desistam	desistați	desistau
	simple perfect	desistai	desistași	desistă	desistarăm	desistarăți	desistară
	pluperfect	desistasem	desistaseși	desistase	desistaserăm	desistaserăți	desistaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să desistez	să desistezi	să desisteze	să desistăm	să desistați	să desisteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		desistează			desistați
	negative		nu desista			nu desistați

Spanish

Verb

desista

1. inflection of desistir:
   1. first/third-person singular present subjunctive
   2. third-person singular imperative