dezbărbăta
Romanian edit
Etymology edit
Verb edit
a dezbărbăta (third-person singular present dezbărbătează, past participle dezbărbătat) 1st conj.
- (obsolete) to discourage
Conjugation edit
conjugation of dezbărbăta (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a dezbărbăta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dezbărbătând | ||||||
| past participle | dezbărbătat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dezbărbătez | dezbărbătezi | dezbărbătează | dezbărbătăm | dezbărbătați | dezbărbătează | |
| imperfect | dezbărbătam | dezbărbătai | dezbărbăta | dezbărbătam | dezbărbătați | dezbărbătau | |
| simple perfect | dezbărbătai | dezbărbătași | dezbărbătă | dezbărbătarăm | dezbărbătarăți | dezbărbătară | |
| pluperfect | dezbărbătasem | dezbărbătaseși | dezbărbătase | dezbărbătaserăm | dezbărbătaserăți | dezbărbătaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dezbărbătez | să dezbărbătezi | să dezbărbăteze | să dezbărbătăm | să dezbărbătați | să dezbărbăteze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dezbărbătează | dezbărbătați | |||||
| negative | nu dezbărbăta | nu dezbărbătați | |||||
References edit
- dezbărbăta in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN