dezbărbăta

Romanian

Etymology

From dez- +‎ îmbărbăta.

Verb

a dezbărbăta (third-person singular present dezbărbătează, past participle dezbărbătat) 1st conj.

1. (obsolete) to discourage

Conjugation

    conjugation of dezbărbăta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a dezbărbăta
gerund			dezbărbătând
past participle			dezbărbătat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	dezbărbătez	dezbărbătezi	dezbărbătează	dezbărbătăm	dezbărbătați	dezbărbătează
	imperfect	dezbărbătam	dezbărbătai	dezbărbăta	dezbărbătam	dezbărbătați	dezbărbătau
	simple perfect	dezbărbătai	dezbărbătași	dezbărbătă	dezbărbătarăm	dezbărbătarăți	dezbărbătară
	pluperfect	dezbărbătasem	dezbărbătaseși	dezbărbătase	dezbărbătaserăm	dezbărbătaserăți	dezbărbătaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să dezbărbătez	să dezbărbătezi	să dezbărbăteze	să dezbărbătăm	să dezbărbătați	să dezbărbăteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		dezbărbătează			dezbărbătați
	negative		nu dezbărbăta			nu dezbărbătați

References

• dezbărbăta in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN