dezminți
Romanian edit
Alternative forms edit
Etymology edit
From dez- + minți, modelled after French démentir.
Verb edit
a dezminți (third-person singular present dezmințește, past participle dezmințit) 4th conj.
- to deny, disavow, refute
- to contest
- to contradict
Conjugation edit
conjugation of dezminți (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a dezminți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dezmințind | ||||||
| past participle | dezmințit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dezmințesc | dezmințești | dezmințește | dezmințim | dezmințiți | dezmințesc | |
| imperfect | dezmințeam | dezmințeai | dezmințea | dezmințeam | dezmințeați | dezmințeau | |
| simple perfect | dezminții | dezmințiși | dezminți | dezmințirăm | dezmințirăți | dezmințiră | |
| pluperfect | dezmințisem | dezmințiseși | dezmințise | dezmințiserăm | dezmințiserăți | dezmințiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dezmințesc | să dezmințești | să dezmințească | să dezmințim | să dezmințiți | să dezmințească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dezmințește | dezmințiți | |||||
| negative | nu dezminți | nu dezmințiți | |||||