dezminți

Romanian

Alternative forms

• desminți — dated

Etymology

From dez- +‎ minți, modelled after French démentir.

Verb

a dezminți (third-person singular present dezmințește, past participle dezmințit) 4th conj.

1. to deny, disavow, refute
2. to contest
3. to contradict

Conjugation

    conjugation of dezminți (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a dezminți
gerund			dezmințind
past participle			dezmințit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	dezmințesc	dezmințești	dezmințește	dezmințim	dezmințiți	dezmințesc
	imperfect	dezmințeam	dezmințeai	dezmințea	dezmințeam	dezmințeați	dezmințeau
	simple perfect	dezminții	dezmințiși	dezminți	dezmințirăm	dezmințirăți	dezmințiră
	pluperfect	dezmințisem	dezmințiseși	dezmințise	dezmințiserăm	dezmințiserăți	dezmințiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să dezmințesc	să dezmințești	să dezmințească	să dezmințim	să dezmințiți	să dezmințească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		dezmințește			dezmințiți
	negative		nu dezminți			nu dezmințiți

See also

• nega, contesta