dibuitură

Romanian

Etymology

From dibui +‎ -tură.

Noun

dibuitură f (plural dibuituri)

1. (dated) fumbling

Declension

Declension of dibuitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) dibuitură	dibuitura	(niște) dibuituri	dibuiturile
genitive/dative	(unei) dibuituri	dibuiturii	(unor) dibuituri	dibuiturilor
vocative	dibuitură, dibuituro		dibuiturilor