diferenția

Romanian

Etymology

Borrowed from French différencier.

Verb

a diferenția (third-person singular present diferențiază, past participle diferențiat) 1st conj.

1. to differentiate

Conjugation

    conjugation of diferenția (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a diferenția
gerund			diferențiind
past participle			diferențiat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	diferențiez	diferențiezi	diferențiază	diferențiem	diferențiați	diferențiază
	imperfect	diferențiam	diferențiai	diferenția	diferențiam	diferențiați	diferențiau
	simple perfect	diferențiai	diferențiași	diferenție	diferențiarăm	diferențiarăți	diferențiară
	pluperfect	diferențiasem	diferențiaseși	diferențiase	diferențiaserăm	diferențiaserăți	diferențiaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să diferențiez	să diferențiezi	să diferențieze	să diferențiem	să diferențiați	să diferențieze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		diferențiază			diferențiați
	negative		nu diferenția			nu diferențiați