From dința + -ătură.
dințătură f (uncountable)
- cogging
declension of dințătură (singular only)
|
|
singular
|
| f gender
|
indefinite articulation
|
definite articulation
|
| nominative/accusative
|
(o) dințătură
|
dințătura
|
| genitive/dative
|
(unei) e
|
ei
|
| vocative
|
dințătură, dințăturo
|
