dințar

Romanian

Etymology

From dinte +‎ -ar.

Noun

dințar n (plural dințare)

1. dentist

Declension

Declension of dințar

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) dințar	dințarul	(niște) dințare	dințarele
genitive/dative	(unui) dințar	dințarului	(unor) dințare	dințarelor
vocative	dințarule		dințarelor