diserta

See also: disertá

Italian

Pronunciation

• IPA^(key): /diˈzɛr.ta/
• Rhymes: -ɛrta
• Hyphenation: di‧sèr‧ta

Adjective

diserta

1. feminine singular of diserto

Verb

diserta

1. inflection of disertare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Anagrams

• ardesti, ardiste, daresti, distare, disterà, distrae, estradi, idraste, radesti, ridesta

Latin

Adjective

diserta

1. inflection of disertus:
   1. nominative/vocative feminine singular
   2. nominative/accusative/vocative neuter plural

Adjective

disertā

1. ablative feminine singular of disertus

Romanian

Etymology

Borrowed from French disserter.

Verb

a diserta (third-person singular present disertează, past participle disertat) 1st conj.

1. to dissert

Conjugation

    conjugation of diserta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a diserta
gerund			disertând
past participle			disertat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	disertez	disertezi	disertează	disertăm	disertați	disertează
	imperfect	disertam	disertai	diserta	disertam	disertați	disertau
	simple perfect	disertai	disertași	disertă	disertarăm	disertarăți	disertară
	pluperfect	disertasem	disertaseși	disertase	disertaserăm	disertaserăți	disertaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să disertez	să disertezi	să diserteze	să disertăm	să disertați	să diserteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		disertează			disertați
	negative		nu diserta			nu disertați

Spanish

Adjective

diserta f

1. feminine singular of diserto

Verb

diserta

1. inflection of disertar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative