disprețuitor

Romanian

Etymology

From disprețui +‎ -tor.

Adjective

disprețuitor m or n (feminine singular disprețuitoare, masculine plural disprețuitori, feminine and neuter plural disprețuitoare)

1. contemptuous

Declension

Declension of disprețuitor

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	disprețuitor		disprețuitoare	disprețuitori	disprețuitoare
	definite	disprețuitorul		disprețuitoarea	disprețuitorii	disprețuitoarele
genitive/ dative	indefinite	disprețuitor		disprețuitoare	disprețuitori	disprețuitoare
	definite	disprețuitorului		disprețuitoarei	disprețuitorilor	disprețuitoarelor