diviza

Romanian

Etymology

Borrowed from French diviser.

Verb

a diviza (third-person singular present divizează, past participle divizat) 1st conj.

1. to divide

Conjugation

    conjugation of diviza (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a diviza
gerund			divizând
past participle			divizat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	divizez	divizezi	divizează	divizăm	divizați	divizează
	imperfect	divizam	divizai	diviza	divizam	divizați	divizau
	simple perfect	divizai	divizași	diviză	divizarăm	divizarăți	divizară
	pluperfect	divizasem	divizaseși	divizase	divizaserăm	divizaserăți	divizaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să divizez	să divizezi	să divizeze	să divizăm	să divizați	să divizeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		divizează			divizați
	negative		nu diviza			nu divizați