divorța

Romanian

Etymology

Borrowed from French divorcer, based on divorț.

Pronunciation

• IPA^(key): /di.vorˈt͡sa/

• Audio:

  (file)

Verb

a divorța (third-person singular present divorțează, past participle divorțat) 1st conj.

1. to divorce

   Ioana divorțează de Mihai.

   Ioana is divorcing Mihai.

Conjugation

    conjugation of divorța (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a divorța
gerund			divorțând
past participle			divorțat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	divorțez	divorțezi	divorțează	divorțăm	divorțați	divorțează
	imperfect	divorțam	divorțai	divorța	divorțam	divorțați	divorțau
	simple perfect	divorțai	divorțași	divorță	divorțarăm	divorțarăți	divorțară
	pluperfect	divorțasem	divorțaseși	divorțase	divorțaserăm	divorțaserăți	divorțaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să divorțez	să divorțezi	să divorțeze	să divorțăm	să divorțați	să divorțeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		divorțează			divorțați
	negative		nu divorța			nu divorțați

Related terms

• divorț

Further reading

• divorța in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)