dizgrațios
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French disgracieux. By surface analysis, dizgrație + -os.
Adjective edit
dizgrațios m or n (feminine singular dizgrațioasă, masculine plural dizgrațioși, feminine and neuter plural dizgrațioase)
Declension edit
Declension of dizgrațios
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | dizgrațios | dizgrațioasă | dizgrațioși | dizgrațioase | ||
| definite | dizgrațiosul | dizgrațioasa | dizgrațioșii | dizgrațioasele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | dizgrațios | dizgrațioase | dizgrațioși | dizgrațioase | ||
| definite | dizgrațiosului | dizgrațioasei | dizgrațioșilor | dizgrațioaselor | |||