dizolva

Romanian

Etymology

Borrowed from Italian dissolvere, from Latin dissolvō.

Verb

a dizolva (third-person singular present dizolvă, past participle dizolvat) 1st conj.

1. to dissolve

Conjugation

    conjugation of dizolva (first conjugation, no infix)

infinitive			a dizolva
gerund			dizolvând
past participle			dizolvat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	dizolv	dizolvi	dizolvă	dizolvăm	dizolvați	dizolvă
	imperfect	dizolvam	dizolvai	dizolva	dizolvam	dizolvați	dizolvau
	simple perfect	dizolvai	dizolvași	dizolvă	dizolvarăm	dizolvarăți	dizolvară
	pluperfect	dizolvasem	dizolvaseși	dizolvase	dizolvaserăm	dizolvaserăți	dizolvaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să dizolv	să dizolvi	să dizolve	să dizolvăm	să dizolvați	să dizolve
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		dizolvă			dizolvați
	negative		nu dizolva			nu dizolvați

See also

• solvi