ecluza

Romanian

Etymology

Borrowed from French écluser.

Verb

a ecluza (third-person singular present ecluzează, past participle ecluzat) 1st conj.

1. (nautical, of a vessel) to pass through a lock

Conjugation

    conjugation of ecluza (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a ecluza
gerund			ecluzând
past participle			ecluzat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	ecluzez	ecluzezi	ecluzează	ecluzăm	ecluzați	ecluzează
	imperfect	ecluzam	ecluzai	ecluza	ecluzam	ecluzați	ecluzau
	simple perfect	ecluzai	ecluzași	ecluză	ecluzarăm	ecluzarăți	ecluzară
	pluperfect	ecluzasem	ecluzaseși	ecluzase	ecluzaserăm	ecluzaserăți	ecluzaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să ecluzez	să ecluzezi	să ecluzeze	să ecluzăm	să ecluzați	să ecluzeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ecluzează			ecluzați
	negative		nu ecluza			nu ecluzați