edita

See also: Edita, editá, édita, and edità

Catalan

Verb

edita

1. inflection of editar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Hausa

Etymology

From English editor.

Pronunciation

• IPA^(key): /ʔé.dí.tà/
  • (Standard Kano Hausa) IPA^(key): [ʔɛ́.dɪ́.tə̀]

Noun

edità m (plural editōcī, possessed form editàn)

1. editor

Italian

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈɛ.di.ta/
• Rhymes: -ɛdita
• Hyphenation: è‧di‧ta

Adjective

edita

1. feminine singular of edito

Anagrams

• Taide, Taïde, adite, deità, diate, dieta, etadi, tedia, tiade

Latin

Participle

ēdita

1. inflection of ēditus:
   1. nominative/vocative feminine singular
   2. nominative/accusative/vocative neuter plural

Participle

ēditā

1. ablative feminine singular of ēditus

Portuguese

Verb

edita

1. inflection of editar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French éditer.

Verb

a edita (third-person singular present editează, past participle editat) 1st conj.

1. to edit

Conjugation

    conjugation of edita (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a edita
gerund			editând
past participle			editat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	editez	editezi	editează	edităm	editați	editează
	imperfect	editam	editai	edita	editam	editați	editau
	simple perfect	editai	editași	edită	editarăm	editarăți	editară
	pluperfect	editasem	editaseși	editase	editaserăm	editaserăți	editaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să editez	să editezi	să editeze	să edităm	să editați	să editeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		editează			editați
	negative		nu edita			nu editați

Spanish

Verb

edita

1. inflection of editar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative