efila

Romanian

Etymology

Borrowed from French effiler.

Verb

a efila (third-person singular present efilează, past participle efilat) 1st conj.

1. to taper

Conjugation

    conjugation of efila (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a efila
gerund			efilând
past participle			efilat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	efilez	efilezi	efilează	efilăm	efilați	efilează
	imperfect	efilam	efilai	efila	efilam	efilați	efilau
	simple perfect	efilai	efilași	efilă	efilarăm	efilarăți	efilară
	pluperfect	efilasem	efilaseși	efilase	efilaserăm	efilaserăți	efilaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să efilez	să efilezi	să efileze	să efilăm	să efilați	să efileze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		efilează			efilați
	negative		nu efila			nu efilați