epila

Romanian

Etymology

Borrowed from French épiler.

Verb

a epila (third-person singular present epilează, past participle epilat) 1st conj.

1. to epilate

Conjugation

    conjugation of epila (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a epila
gerund			epilând
past participle			epilat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	epilez	epilezi	epilează	epilăm	epilați	epilează
	imperfect	epilam	epilai	epila	epilam	epilați	epilau
	simple perfect	epilai	epilași	epilă	epilarăm	epilarăți	epilară
	pluperfect	epilasem	epilaseși	epilase	epilaserăm	epilaserăți	epilaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să epilez	să epilezi	să epileze	să epilăm	să epilați	să epileze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		epilează			epilați
	negative		nu epila			nu epilați