erupe

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin erumpere.

Verb

a erupe (third-person singular present [please provide], past participle [please provide]) 3rd conj.

1. to erupt

Conjugation

    conjugation of erupe (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a erupe
gerund			erupând
past participle			erus
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	erup	erupi	erupe	erupem	erupeți	erup
	imperfect	erupeam	erupeai	erupea	erupeam	erupeați	erupeau
	simple perfect	erusei	eruseși	eruse	eruserăm	eruserăți	eruseră
	pluperfect	erusesem	eruseseși	erusese	eruseserăm	eruseserăți	eruseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să erup	să erupi	să erupă	să erupem	să erupeți	să erupă
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		erupe			erupeți
	negative		nu erupe			nu erupeți