exorta

Latin

Participle

exorta

1. inflection of exortus:
   1. nominative/vocative feminine singular
   2. nominative/accusative/vocative neuter plural

Participle

exortā

1. ablative feminine singular of exortus

Portuguese

Verb

exorta

1. inflection of exortar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French exhorter, from Latin exhortari.

Pronunciation

• IPA^(key): /ek.sorˈta/

Verb

a exorta (third-person singular present exortează, past participle exortat) 1st conj.

1. to urge

Conjugation

    conjugation of exorta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a exorta
gerund			exortând
past participle			exortat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	exortez	exortezi	exortează	exortăm	exortați	exortează
	imperfect	exortam	exortai	exorta	exortam	exortați	exortau
	simple perfect	exortai	exortași	exortă	exortarăm	exortarăți	exortară
	pluperfect	exortasem	exortaseși	exortase	exortaserăm	exortaserăți	exortaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să exortez	să exortezi	să exorteze	să exortăm	să exortați	să exorteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		exortează			exortați
	negative		nu exorta			nu exortați

Further reading

• exorta in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)