extorca
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French extorquer.
Verb edit
a extorca (third-person singular present extorchează, past participle extorcat) 1st conj.
- to extort
Conjugation edit
conjugation of extorca (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a extorca | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | extorcând | ||||||
| past participle | extorcat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | extorchez | extorchezi | extorchează | extorcăm | extorcați | extorchează | |
| imperfect | extorcam | extorcai | extorca | extorcam | extorcați | extorcau | |
| simple perfect | extorcai | extorcași | extorcă | extorcarăm | extorcarăți | extorcară | |
| pluperfect | extorcasem | extorcaseși | extorcase | extorcaserăm | extorcaserăți | extorcaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să extorchez | să extorchezi | să extorcheze | să extorcăm | să extorcați | să extorcheze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | extorchează | extorcați | |||||
| negative | nu extorca | nu extorcați | |||||